Posts Tagged ‘viitor’

File de jurnal I

6 Martie 2010

21.02.2030

Oboseala, durerea şi supărările îmi lovesc trupul şi mintea fără încetare. La vârsta de 15 ani abia aşteptam să devin adult la casa lui dar acum sincer, copilăria ar fi fost mult mai uşoară dacă mă gândeam mai mult la şcoala, fără să îmi fac griji de viitor.
Ce îmi păsa mie? Mă gândeam că totul va fii schimbat: tehnologie avansată, oameni capabili să conducă o ţară, nu obsedaţi doar de putere şi bani; o a doua Americă, ce să mai…
Azi am reuşit să plătesc întreţinerea dar chiria nu ştiu de unde o mai scot…
Continui mâine; am ceva pe foc…
24.02.2030

Câte amintiri mi-au trezit gândurile de ieri.
Întotdeauna credeam că o să ajung bogată, fără probleme financiare.
Nu degeaba îmi spuneau ai mei să învaţ, dar eu nu îi băgam în seamă. Mi se părea aşa de comună propoziţia asta, încât îmi intra pe o ureche şi „îmi ieşea pe aceeaşi”.
La adolescenţă mă consideram aşa matură; credeam că le ştiu pe toate şi că numai eu am dreptate de pe tot pământul. Problemele pe care le întâlneam le consideram majore, însă nu ştiam ce mă va aştepta, nu ştiam ca acelea erau prostii la care acum nici nu mă mai gândesc; mă vedeam aşa de mică şi credeam ca nimic nu mai are rezolvare, dar de ce oare?
Mă gândeam oare că am să ajung femeie de servici? În niciun caz! Eu ziceam că vreodată cineva o să îmi recunoască inteligenţa şi o să îmi găsesc un job bun.
Când am ajuns acasă, copiii iar au început să zbiere unul la altul dar eu nici nu m-am obosit să îi liniştesc; tot la chirie îmi stă gândul.
Victor oricum nu mă ajută. Poate trebuia să ascult sfatul mamei şi să am grijă pe cine aleg pentru ca voi fii sortită cu el pe viaţă. Mi-e ruşine…
P.S. Trebuie să mai spun ceva. Proprietarul vine de câteva zile şi îmi ciocăne în uşă cu speranţa să îi dau banii, eu în schimb nu îi deschid dându-i impresia că nu sunt prezentă. Pe stradă întotdeauna îl ocolesc iar pe scările blocului fug ca un evadat pentru a nu da ochii cu el.
Deci stau şi plâng pentru că momentan nu am găsit o altă soluţie mai bună decât atât.
26.02.2030

Astăzi nu mai am nimic în afară de copii. Nici nu aş putea să îmi amintesc momentul în care a venit proprietarul şi cu scârbă m-a scos afară din casă.
Soţul încă nu ştie de cele întâmplate dar nici nu vreau să afle; mi-e frică.
Afară era un ger incredibil dar eu am socotit că ar fi mai bine să mă plimb prin magazine, acolo unde temperatura este mai ridicată.
Am căscat ochii degeaba pentru că bani nu aveam. Abia dup-aia mi-am dat seama că a fost o idee proastă: copiii au început să facă tărăboi pentru jucării.
De frica golanilor, am evitat gara dar parcul mi-a zâmbit când am întrebat de gazdă; azi, dar mâine?

Anunțuri