File de jurnal II

25.02.2030

Astăzi am luat hotărârea de a merge acasă la părinţi.

La început m-au trecut nişte fiori, iar prin gânduri au început să îmi treacă tot felul de imagini din copilărie. Au trecut treisprezece ani de când nu am mai auzit nimic de la ei.

Eram nerăbdătoare dar totuşi nu-mi puteam imagina reacţia ei; se va bucura de întoarcerea mea sau îşi va aminti de momentul când i-am spus că nu voi avea nevoie niciodată de ajutor ci voi fi pe cont propriu.

Pe drum mă tot gândeam la copilărie. Nu aveam nici o grijă; când ajungeam acasă mâncarea era pusă şi mă simţeam în aşa mare siguranţă când eram toţi strânşi în jurul mesei. Defapt acum realizez cât de fericiţi eram şi ce familie perfectă aveam. Pe atunci vedeam numai defectele şi întotdeauna îmi comparam familia cu cea a colegilor; lucrurile pe care le pierzi începi să le apreciezi mai mult.

Nici nu mi-am dat seama că eram în faţa blocului şi dintr-o dată au început să mă încerce nişte emoţii groaznice.

Bucuroasă am deschis uşa blocului şi am aşteptat în faţa apartamentului gândindu-mă la ceea ce urma să spun. Am sunat deci la uşă şi în timp ce auzeam paşi care se apropiau de uşă am început să schiţez un zâmbet larg.

Momentul când s-a deschis uşa m-a facut să scap un hohot de râs şi am deschis braţele largi… Însă toate bucuriile şi râsetele au dispărut când am văzut că în faţa mea stătea o femeie de aceeaşi vârstă cu mine. Avea părul negru zburlit, un pulover foarte lung iar prin faţa ei exprima o mare plictiseală.

Momentul cât am stat s-o privesc, a fost tăcere iar femeia văzând că nu zic nimic, m-a întrebat ce doresc.

Am început să mă alarmez în interiorul meu dar am întrebat-o dacă familia Galen mai locuieşte aici sperînd să nu primesc vreo veste proastă.

Atunci ea a început să-mi explice că acum cinci ani ea şi familia ei şi-au mutat reşedinţa aici şi din câte auzise, familia care locuise înainte, adică familia Galen s-a mutat undeva în Banat, în Timişoara, regiune unită cu Transilvania.

După cum se ştie au intervenit mari probleme şi conflicte politice iar populaţia fostei Românii a căzut de acord că împărţirea patriei ar uşura mult mai mult problemele politice şi astfel va fi totul mult mai uşor de condus. Probabil că părinţii au căzut de acord să se mute în locurile unde au copilărit şi să rămână alături de restul neamului…interesant e că mie nu mi-au zis nimic…

Îmi venea să plâng, nu mă mai puteam ţine pe picioare şi mă gândeam încontinuu ce se va întâmpla cu viaţa mea; dar mai important… cu viaţa copiilor.

E groaznic să îţi doreşti să întrebi pe cineva ce e de făcut… dar să nu ai pe cine.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: